Omul Ramona Fabian






         

          Dacă o pune cineva să se autocaracterizeze, Ramona are de spus numai nemulţumiri la adresa ei, fiind severă şi certăreaţa cu propria-i persoană, şi aşteptând foarte multe de la ceea ce poate să facă ea însăşi, aşa încât un lucru ,,e bine,,, numai când e aproape de perfect.
          Fiind cea mai mare dintre cei trei copii ai familiei, şi-a dezvoltat involuntar latura responsabilităţii şi răspunderii, ştiind încă de la zece ani ca are de respectat cu sfinţenie câteva legi în casă: să înveţe bine, să aibă grija de fraţi, să fie ordine şi disciplina, să nu iasă din cuvintele părinţilor ! Daca toate aceste reguli erau îndeplinite, se putea juca în voie.
          Optimistă şi pozitivă, se ambiţiona mereu sa înveţe câte ceva. În copilărie avea obiceiul de a-şi propune studiu personal pentru aprofundare, fie a gramaticii limbii române, fie a limbii engleze, fie în chimie, ori în îndeletnicirea cu ,,lucrul de mână,,-croşetat, tricotat. Mai târziu, acelaşi lucru avea să-l facă, cu informatica, contabilitatea primară, studiul zonelor etnografice precum şi al costumelor populare.
          Familistă convinsă, nu s-a îndepărtat de familie nici pentru facultate, preferând să studieze în oraşul său, şi nici pentru un trai mai bun, în alte ţări ale lumii. Una dintre plăcerile ei este aceea de a face bucurii membrilor familiei sau câtorva prieteni.
          Iubitoare de frumos, adoră vara, soarele, strălucirea apelor, mirosul fânului şi florile cu splendoarea lor.

           Dacă muzica este o pasiune pentru ea, consideră ca florile sunt o slăbiciune. În orice colţ are şi îngrijeşte câte o floare.
           Firea vesela i-a ţinut aproape mulţi prieteni şi i-a dat puterea să treacă peste greutăţile fireşti ale vieţii, care nici pe ea nu au ocolit-o.
          Un om educat, un om învăţat, un om care începe şi sfârşeşte ziua cântând, un om care se înconjoară mereu cu flori, veselă, optimistă şi mai tot timpul zâmbitoare, cu gândul şi sufletul la familie, un om care plânge atât de supărare, cât şi de bucurie, un om pe care Dumnezeu l-a creat în ziua în care a fost cel mai bine dispus... Ramona Fabian.